Mauritius, paradisul verde Andreea

Am visat sa ajung pe acesta insula din Oceanul Indian si visul a devenit realitate. In iunie 2012, am avut ocazia sa vizitez Insula Mauritius. Imediat ce am aterizat pe aeroportul situat in zona de sud-est a insulei, am simtit caldura si ospitalitatea localnicilor. In prima parte a zilei, am fost sa vizitez zona Gris Gris, cel mai sudic punct al insulei, unde se afla "La roche qui pleure" (Stanca ce Plange). Zona de sud a insulei Mauritius este cea mai salbatica regiune din punct de vedere al vegetatiei, fiind departe de urbanizare si lipsita de recif de corali. Peisajul oferit de oceanul agitat este unul ce-ti taie rasuflarea. Cu putin noroc, am reusit sa vad si rasaritul, desi cativa norisori nu erau de acord cu mine. Stanca este de aproximativ zece metri inaltime si este inconjurata de apa. Valurile se izbesc cu putere, mici picaturi se imprastie in toate directiile si se preling din crapaturile stancii, dand senzatia ca aceasta plange. Insula are un patrimoniu cultural, istoric si natural foarte bogat. Cea mai mare bogatie sunt localnicii. Amestecul atat de variat de etnii face posibila existenta unei culturi unice in felul ei, locuitorii insulei fiind ospitalieri, amabili si zambitori. Pentru a descoperi acest colt de paradis, am facut inconjurul ei, vizitand principalele regiuni. Coasta regiunii sudice este caracterizata de o vegetatie luxurianta, tarm inalt si stancos. Curentii oceanici ce vin din partea de sud-est ajuta la formarea valurilor inalte ce se izbesc de stancile de pe tarm. Regiunea estica este recomandata pentru practicarea sporturilor nautice: yachting, windsurfing etc. In zona de sud-est, se afla Domeniul Etoile, iar cu ajutorul ATV-urilor am vizitat aceasta rezervatie intinsa pe circa 2000 de hectare. Am putut observa plantatiile de trestie de zahar, cateva animale, dar am avut si ocazia de a lua cu mine cateva peisaje minunate ale regiunii cu ajutorul aparatului de fotografiat. Regiunea nordica este zona preferata de turisti. Plajele sunt intinse, nisipul fin, intrarea lina in apa turcoaz. Resorturile au un domeniu intins si o vegetatie bogata, verdele fiind culoarea dominanata. Este un loc ideal pentru a pleca in croaziere pe ocean pentru a adimira delfinii, pestii multicolori si reciful de corali. Malul vestic al insulei este asemanator cu cel nordic, una dintre atractii fiind capitala Port Louis, un amalgam de istorie si contemporaneitate. Am fost surprinsa de amestecul de religii, desi capitala nu are o supafata foarte mare. Cu toate ca este o insula mica, am trecut pe langa moschei, biserici si temple hinduse, iar tensiunea intre practicantii acestor culte este inexistenta. La muzeul de istorie, este expusa celebra pasare Dodo, ce a disparut de pe insula cu mult timp in urma, leganda sustinand ca toate exemplarele au fost mancate de catre olandezi. In bazarul central, in capitala, am gasit o gama variata de suvenire cu figurina Dodo, diferite sortimente de ceai, cafea locala, zahar si rom. Urme ale mixturii de culturi se regaseste si in bucataria locala. Specific este sosul "curry", ce este servit cu preparate din peste si miel. Nu am ratat ocazia de a gusta din numeroasele sortimente de zahar si rom extrase din trestia de zahar. De-a lungul insulei, am vazut plantatiile de ceai si cafea. Am avut ocazia de a le savura la micul dejun in hotelurile pe care le-am vizitat. Un alt colt din acest paradis verde este regiunea Chamarel, situata in partea de sud-vest a insulei, recunoscuta pentru peisajele oferite turistilor. Principalele atractii sunt: Cascada Chamarel, Pamantul in Sapte Culori (un fenomen geologic spectaculos), Parcul National Black River Gorge cu cele patru testoase gigant cu varste de peste 100 ani. Mi-a fost dificil sa parasesc Insula Mauritius, deoarece mi-a creat amintiri si sentimente minunate petrecute in acestee locuri demne de a fi numite "Paradisul Verde".